nu mai e loc de nimeni aici…
Am citit o insemnare superba despre nevoia de atingeri(va recomand storytellerdiamond.wordpress.com) si sentimentul care mi l-a trezit a fost unul de mahnire personala. Acea necesitate tactila, insuficienta de altfel, poate sa devina dupa un anumit timp de neatins pentru anumite persoane. Intr-adevar, sentimentul de a palpa si alte texturi decat cele proprii este inconfundabil si benefic pentru noi ca fiinte efemere, sociabile, sensibile. Dar, uneori momentele de insingurare, si nu ma refer la izolare in creierul muntilor, sunt mai mult decat oferirea unei imagini a propriei individualitati. Si eu sunt un exemplu, ma leg cu gandul de cozile unui zmeu si ma refugiez in acel loc al meu. In acele momente, atingerile si apropierea celorlalti sunt socuri de inalta tensiune, de aceea imi permit sa intorc spatele si sa plec din captivitatea custilor comune. Locul meu este indiferenta, globul de sticla unde pot sa aud propriile orchestratii de nebunie, locul unde ma pot uita in gol si sa fiu absenta fara a fi ridiculizata sau sa par natanga. Acolo imi simt prezenta mai mult ca oricand, acolo sunt doar eu si nu mai e loc de nimeni altcineva.Refugiul asta este o credulitate absurda, repetata de atatea ori incat socializarea devine o salbaticie in sine.Revenirea printre elemente care penduleaza voluntar in spatiul meu intim ma face sa nu-mi pot exterioriza adevaratul sine. Turmentarea abunda din ce in ce mai mult cu cat simt ca starea de ipocrizie se muleaza inimaginabil de bine peste mentinerea unei sincronizari impure cu restul, cei de care nu mai aveam eu loc.Atingeri, sentimente…par ridicularitati, dar m-au hipnotizat si fermecat din prima clipa cand le-am vazut independente de mine. Apartenenta acestora la ritualul meu de viata devine o problema de neadaptare, cum sa le primesc si cum sa le daruiesc daca nu sunt o credula? Nu am incredere in ei,dar nici in mine. Solutia ar fi restrictionarea vizitelor in taramuri de interiorizare si nelimitarea pentru exteriorizare…to be continued…fie ce-o fi!
7 comentarii iunie 7, 2006 alma7dragonfly
Replay for time
tic-tac,tic-tac…asa se smuceste timpul in sunete mute.De multe ori m-am intrebat de ce imbatranim,de ce sarcofagul care ne invaluie sufletul este alterabil?Frumusetea se consuma nechibzuit prin tunelul timpului,zeitatile nu mai exista decat ca ideal in acele povesti volatile ale copilariei.Si totusi…ridurile sunt marcaje ale experientei.Le am si eu acum la 20 de ani,tatuate in cel de-al treilea strat al pielii,nerabdatoare sa-mi strapunga porii si sa se etaleze victorioase pe suprafata incercata a corpului meu.Imbatranirea reprezinta o metamorfozare apocaliptica ce incununeaza traseul existentei fiecaruia, devenim frunze stantate de jocul nervurilor,ingalbenite in amurgul unui Ra tomnatic.Suculenta unor trairi incredibile ne-a marcat invelisul perisabil si ne-a intinerit inima totodata.Pare absurd ca ma gandesc la asemenea lucruri inca de pe acum,dar incerc sa ma conving ca scurgerea clipelor nu e fatala si ca ar trebui sa incerc sa divinizez orice moment care imi tresalta inima pentru ca atunci cand ridurile isi vor cere drepturile de proprietar asupra tesuturilor mele,eu va trebui sa zambesc…si sa spun:nu ma invingi tu timpule,nici dupa ce devin invizibila material in prezentul acestei lumi!
Add comment iunie 6, 2006 alma7dragonfly
acupunctura bastarda
Calea spre perfectiune e bastarda, dezamagitoare, frustranta.Incerc sa ajung cat mai sus si orice decadere imi pisca egoul ca o coarda ce descinde libertina din strunele metalice ale unei viori. Fiecare experienta nedorita imi pironeste sansele de a spera la acel ideal pe care mi l-am sablonizat parca din momentul in care innotam in lichidul amniotic. Imi mobilez schela corporala ca un arici tradat de acele nedorite ale trecutului , cu subconstientul inglodat in datoriile vinei…Oricat as incerca, si aceste intepaturi fac parte din mine, nu le pot abandona pentru ca nu voi reusi sa ating impecabilul fara sa ma murdaresc ca un copil lasat in valtoarea jocului. Pretind masaj de implinire, dar nu ma sustrag de la sedinte de chinuire…Si asta pentru ca… sunt doar un om!
3 comentarii iunie 1, 2006 alma7dragonfly
precizare
Poate ca ati observat deja ca toate insemnarile au o tenta pesimista, sa nu credeti ca sunt eterna nefericita, doar ca tristetea este sursa mea de inspiratie.Daca nu va convine, mutati-va privirea spre taramuri mai optimiste!just joking…
Add comment mai 30, 2006 alma7dragonfly
Mi-e frig!
E vara si mi-e frig…sunt maini care te incalzesc,dar in permanenta lipsesc.Venele mi se 'dilata' de la atata aer conditionat de la bine-cunoscuta mea circulatie.Trupul ma dojeneste de atata netratare cupidoniana,buzele cunosc doar gusturi si calduri sintetice.Un resou uman ar fi ideal,dar rezistentele lui s-ar putea sa-mi parleasca articulatiile degetelor din cauza atingerilor multiple.Nu,totul e gluma,nu vreau un incalzitor static.De fapt,nu mai vreau nimic!ma resemnez cu o mantie regeasca cu marca:NEIMPLICARE!Da,asta o sa-mi tina de cald,chiar si vara cand mi-e frig…
2 comentarii mai 27, 2006 alma7dragonfly
poluare-poezie revoltata de gradinita timpurie
O culoare albastra delireaza,
deductiv,cea neagra o penetreaza.
Si normal!sunt hornuri ce fumega
umanul cer ce de enervare se-ntuneca.
Naprasnica mare se sparge-n indignare
ca nu o prinde bine uleiul de culoare;
si boceste cu sirene de pompieri acvatici
reclamand inapoierea sidefurilor cromatici.
Din scoarta-n scoarta se zgarie deprimarea
ca se auzii printre giganti ca incepe evacuarea.
Copacii racnesc si ei in patru vanturi
ca s-a risipit umbra de boare de pe pamanturi.
Si tot asa se sudeaza o noua lume
naparlita, cu o pleoapa tintuita-n glume;
grizonata,cu vegetalul rapus cu oroare
caci ceea ce fu natura, a ramas in poluare!
4 comentarii mai 24, 2006 alma7dragonfly
asumare
Absurda…latenta…<—existenta mea proprie.De cateva zile,am impresia unei vegetari,imposibile de trecut si dornice de a persista in cugetul meu,de a ma domina pana la o stare de coma actuala,o inconstienta de ceea ce am devenit: anonima .Si …,mai e si singuratatea asta,am impresia ca tot ce ma inconjoara nu este palpabil,nu pot accepta prezenta celor care vor sa ma ajute,care tin la mine.Sunt ca un caine de garda,pazindu-mi ograda de flori ofilite-interiorul meu fals,trecut,irosit.Nu mai cred in nimic,nici in Dumnezeu,nici in mine,viitor sau prezent,totul e sub ispita aparentelor pentru ca aparent,nu ascund nimic…de fapt,nu arat nimic.Am impresia ca intr-un fel sunt un simplu suflet,dar ma gandesc ca eu nu cunosc decat sufletul asta,corpul asta,am impresia ca dupa ce mor,moare toata lumea pt ca eu nu mai vad ce se intampla cu ceilalti.Imi stiu doar moartea,oasele incifrate in lemn de pamant,faptul ca am trait si acum nu mai e nimic decat intuneric si Dumnezeu sus.Stiu ca e o conceptie un pic idioata,dar imi asum nebunia.Asta e,imi asum nebunia,persoana fada si toata nerozia.Ma asum…si atat!
Add comment mai 24, 2006 alma7dragonfly
un cerc vicios
buna lume!este prima data cand scriu intr-un blog si cred ca este un inceput cam stangaci,dar ma risc si incerc a ma destainui voua,persoane necunoscute,obiective din punctul meu de vedere.Aceasta a fost o scurta introducere pe scena blogurilor,ce o sa fie de acum incolo,o sa se vada prin scrierile mele.
1 comentariu mai 10, 2006 alma7dragonfly
Hello world!
Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!
4 comentarii mai 10, 2006 alma7dragonfly
