nu mai e loc de nimeni aici…
iunie 7, 2006 alma7dragonfly
Am citit o insemnare superba despre nevoia de atingeri(va recomand storytellerdiamond.wordpress.com) si sentimentul care mi l-a trezit a fost unul de mahnire personala. Acea necesitate tactila, insuficienta de altfel, poate sa devina dupa un anumit timp de neatins pentru anumite persoane. Intr-adevar, sentimentul de a palpa si alte texturi decat cele proprii este inconfundabil si benefic pentru noi ca fiinte efemere, sociabile, sensibile. Dar, uneori momentele de insingurare, si nu ma refer la izolare in creierul muntilor, sunt mai mult decat oferirea unei imagini a propriei individualitati. Si eu sunt un exemplu, ma leg cu gandul de cozile unui zmeu si ma refugiez in acel loc al meu. In acele momente, atingerile si apropierea celorlalti sunt socuri de inalta tensiune, de aceea imi permit sa intorc spatele si sa plec din captivitatea custilor comune. Locul meu este indiferenta, globul de sticla unde pot sa aud propriile orchestratii de nebunie, locul unde ma pot uita in gol si sa fiu absenta fara a fi ridiculizata sau sa par natanga. Acolo imi simt prezenta mai mult ca oricand, acolo sunt doar eu si nu mai e loc de nimeni altcineva.Refugiul asta este o credulitate absurda, repetata de atatea ori incat socializarea devine o salbaticie in sine.Revenirea printre elemente care penduleaza voluntar in spatiul meu intim ma face sa nu-mi pot exterioriza adevaratul sine. Turmentarea abunda din ce in ce mai mult cu cat simt ca starea de ipocrizie se muleaza inimaginabil de bine peste mentinerea unei sincronizari impure cu restul, cei de care nu mai aveam eu loc.Atingeri, sentimente…par ridicularitati, dar m-au hipnotizat si fermecat din prima clipa cand le-am vazut independente de mine. Apartenenta acestora la ritualul meu de viata devine o problema de neadaptare, cum sa le primesc si cum sa le daruiesc daca nu sunt o credula? Nu am incredere in ei,dar nici in mine. Solutia ar fi restrictionarea vizitelor in taramuri de interiorizare si nelimitarea pentru exteriorizare…to be continued…fie ce-o fi!
Entry Filed under: Neclasificat
7 Comentarii Add your own
Scrieti un comentariu
Some HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>
1. Enigmaticul&hellip | iunie 9, 2006 at 2:18 pm
Poate ca indiferenta cu care ne tratezi trebuie schimbata cat nu e prea tarziu (“Nu am incredere in ei,dar nici in mine.”) si cineva binevoitor si cu simt de raspundere ar trebuie sa-ti sparga acel “glob de sticla,refugiu” al tau.Nu vreau sa disperi dar nici sa te complaci, urmeaza-ti calea si sigur scanteia, si subliniez scanteia, nu va intarzia sa apara.end
2. Andreia&hellip | iunie 18, 2006 at 12:46 pm
A fi singura e un privilegiu. O sa-ti dai seama de asta cand in jurul tau vor fi multi, multi oameni si prea multe obiecte care te sufoca. Cand va fi nevoie sa te ascunzi intre patru pereti care formeaza un spatiu si mai mic pentru a putea sa plangi in liniste. Cand si tu vei fi prea mult pentru tine. Deocamdata zambeste, incearca, traieste, invata.
3. storytellerdiamond&hellip | iunie 25, 2006 at 11:44 am
sper ca nu-ti vei restrictiona si vizitele in taramurile interioare ale blogului… ar fi o pierdere
4. Michael&hellip | octombrie 25, 2006 at 3:17 am
Hi Alma! Where have you been hiding? Under a book? I have not heard from you in ages. How is life for you?
5. dORA&hellip | noiembrie 2, 2006 at 8:00 pm
Am crezut ca doar eu sunt “nebuna” si “inadaptata”. Aceasta este natura noastra.O natura care ne complica trairea.Din pacate sau din fericire.Din fericire pentru ca ma face sa ma simt stapana mea si sa nu ma lase sa ma “vand”.Din pacate pentru ca ma condamna la singuratate.Suntem firi prea complicate.Renunt de cele mai multe ori sa ma gandesc.Dar in jurul renuntarii se invarte permanent intrebarea:Exista acel cineva care va reusi sa arda , daca nu pentru restul vietii macar pentru o zi , aceasta natura???
6. Someone&hellip | aprilie 30, 2007 at 5:30 am
As zice ca cineva are prea mult timp liber.
7. Adreia&hellip | mai 13, 2007 at 9:08 pm
As zice sa te uiti cand e postata aceasta insemnare si sa nu vorbesti despre oameni pe care nu ii cunosti.